13 ore

Este luna mai. Vreme pentru plajă, soarele este foarte puternic şi gagicuţele sunt peste tot pe nisip. Îmi place să mă duc la plajă pentru caterincă, fete şi pentru că marea este ceva mai mare decât cada din baia mea. Când mă duc stau câte 4 – 6 ore, mă uit complet pe plajă, defapt îmi aduc aminte că trebuie să mă duc acasă odată cu căderea soarelui în apă.

Ieri a fost una din cele mai norocoase zile de când mă duc cu prieteni la plajă. Am plecat pe la 8:00 şi dintr-o mare prostie am ajuns acasă pe la 21:00 – 22:00 sau cam aşa ceva. Deci cum ştim bine cu toţii sunt 2 feluri de staţi, aceelea în care ajungi cu autobuzul şi aceelea din care pleci cu el, în cazul meu cu care pleci spre casă. Dar când aşteţi 2 ore în staţia în care vine autobuzul şi nu cealaltă, cred că totul se schimbă şi te întrebi în continuu ca şi mine “De ce numai vine autobuzul ăla cu care trebuie să ajung acasă?”. După 1 oră de aşteptat la staţia de sosiri, am vorbit cu tatul la unul dintr-e noi şi am aflat că poate fii alta piază şi acolo poate fii staţia noastră, după ce ajungem în staţia bună vedem un tabel mare pe un perete în care scria orele de plecare, deci ne-am dat seama că mai avem în că o ora de aşteptat. Dacă mi-a trebuit să zic hai în altă staţiune şi nu unde mergeam normal, a trebuit să avem norocul de a aştepta 2 ore pentru un autobuz care făcea normal până acasă 20 de minute. Ce bălărie vreau să am 18 ani şi să îmi i-au carnetul, că ziua de ieri s-a transformat din ceva frumos în noaptea târziu şi ajuns flămând acasă